CONCURS – Câştigă o invitaţie la concertul lui Victor Socaciu de la Cluj!
UPDATE:
And the winner is ….
Ei bine, dragilor, iată că s-a încheiat şi cel de-al doilea concurs marca Folkblog.ro. Echipa noastră a votat şi câştigătorul a fost ales. Aşadar, premiul nostru merge de data asta la corinaCJ care, pe timpul glorioşilor ei ani de liceu, a înlocuit ora de rusă cu un picnic în mijlocul Someşului. 
Prin urmare, dragă corinaCJ, noi am hotărât că o asemenea faptă necugetată merită răsplătită, aşa că echipa Folkblog te premiază cu o invitaţie de o persoană la concertul lui Victor Socaciu de la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj. Mai multe detalii îţi vom trimite pe mailul personal 
.
[După cum vă anunţam în rubrica noastră de Concerte Folk, în turneul de lansare al noului său album, Iedera, Victor Socaciu va poposi şi la Cluj-Napoca, pe data de 27 februarie 2010. Concertul va avea loc la Casa de Cultură a Studenţilor şi-i va avea ca invitaţi pe Maria Ploae, Vasile Şeicaru şi George Nicolescu.
Prin urmare, noi ne-am gândit să mai organizăm un concurs pentru cititorii noştri care se vor afla în Cluj pe data de 27 februarie 2010. De data aceasta, punem la bătaie o invitaţie de o persoană la concertul lui Victor Socaciu, de la Casa de Cultură a Studenţilor.
Şi cum primul nostru concurs a avut succes, iar voi aţi fost extrem de inventivi şi haioşi ne-am gândit să mai lansăm o provocare la fel de amuzantă şi plăcută. Aşadar iată ce aveţi de făcut:
În primul rând, să (re)ascultaţi cântecul de la finalul acestui articol şi să faceţi, cu ocazia asta, o vizită prin propriile amintiri. Pe toţi ne apucă, din când în când, dorul de perioada liceului demult (sau mai recent) apusă. Iar eu una îmi amintesc de fel de fel de boacăne din vremea când aveam doar "bani de tramvai", dar făceam ce făceam (de obicei mergeam "pe neve", evident) de-mi ajungeau banii ăia şi ca să mă simt bine prin diverse locuri în care, uneori, "uitam" de ora de matematică .
Voi ce vă amintiţi din acele vremuri? Care dintre amintirile astea vă face să zâmbiţi cel mai mult? Care-i cea mai haioasă întâmplare prin care aţi trecut pe când eraţi nişte liceeni bălai? Povestiţi-ne şi nouă şi, dacă ne faceţi să râdem suficient de tare, vă premiem cu o invitaţie la concert
Aşteptăm răspunsurile voastre sub formă de comentarii la acest articol până la data de 26 februarie 2010, ora 20:00.
Câştigătorul concursului va fi anunţat în mod public pe Folkblog.ro şi într-un e-mail trimis personal, până cel târziu pe 27 februarie 2010, ora 12:00.
Vă rugăm să ne lăsaţi o adresă de e-mail validă, în câmpul special dedicat acesteia (adresa nu va fi afişată pe site, dar noi avem nevoie de ea pentru a putea contacta câştigătorul).
Vă urăm mult succes!]
eu recunosc ca nu prea eram licean balai…mai degraba catre zona roma (accentul pe o)…si drept urmare eram descreminat mancatas (asta e musai fara cratime unantruna)…si ne duceam cu mine si cu mai multi sa punem ceva pe limba (sa bem ceva) prin pauzele mari pe care noi le faceam foarte mari…eu fiind timid ma abtineam, insa indemnul lui Paris (parintii il alintau Parisucule) “Be, ma, esti tapan? (Bea mai, esti teapan?)” ma trezea la realitatea dura a prezentei noastre intr-o bombita (birt ordinar) de la periferia orasului, un loc sigur unde gaia (politia) nu prea venea…si drojdeam pana ne simteam “adevarati”, apoi o taiam pe 3 carari nu spre scoala si spre viata adevarata din oras, unii, sau spre casa, eu…acasa dadeam buzna in usturoiul din camara, altfel riscam sa-mi rupa tata picioarele daca ma simtea ca-i fac concurenta pe domeniile bachice…si mimam dureri de cap de la atata scoala si in plus inventam o teza pentru a doua zi adica “musai sa invat ca sa iau nota buna si sa devin domn”..si atat…ca dupa aia scoala s-a terminat brusc, m-am dus in armata, mi-o crescut barba si mustete…am trecut prin guverne de stanga de dreapta si de tap (tap=animal ce poate fi vazut si in filmul “Pacala”
, apoi am prins gust sa-mi incep ziua cu folkblog (nu-i de periaj)…in rest numa de bine
Intr-o zi, am intarziat la ora de matematica.
Mai erau doar 10-15 minute din ora insa, totusi, mi-am luat inima in dinti, am batut la usa si am intrat in clasa.
Dupa ce am intrat pe usa, toti colegii din clasa au izbucnit in ras, fiind prima runda de ras din acea ora…
Doar doamna profesoara de matematica a fost insa mai serioasa, foarte putin a zambit extinzand aproape insesizabil colturile gurii. Apoi, doamna profesoara m-a intrebat doar atat : ” De unde vii tinere ?”
Raspunsul meu a fost reproducerea la persoana I singular a unui vers din piesa folk “Om bun ” a lui Dan Andrei Aldea: “Vin de departe si merg departe”.
Raspunsul meu i-a placut profesoarei dar si colegilor, care au intrat in cea de-a doua runda de ras.Doamna profesoara a marturisit de fata cu toti colegii din clasa ca a fost un raspuns inteligent si ca am crescut in ochii dansei datorita acestui mod de a raspunde la intrabari.Aceasta intamplare, intrarea doar cu 10 minute inainte de terminarea orei si, mai cu seama, raspunsul meu din acel moment, a facut ca eu sa raman in memoria colectiva a fostilor mei colegi.
Din cand in cand,atunci cand ne mai intalnim, ei imi amintesc de aceasta intamplare ciudata si, mai ales pentru ei, foarte haioasa…
Multe amintiri placute sau mai putin neplacute din liceu am…..una asa cat de cat haioasa ar fii atunci cand am iesit cu colegii la o cana cu vin de la o ora la care nu prea mergeam si dupa cateva canute de vin ne-am dus la scoala ca de aveam matematica..
…..toate bune si frumoase pana cand a inceput profa sa ne scoata la tabla si bineinteles ca nu am scapat nici eu, am iesit, ametit cum eram, termin exercitiu, cat am stiut si mai imi da si un 6 cat mine de mare
….o nota buna tinand cont ca eram cum eram plus de asta greu se lua 6 la matematica(profil mate-info)
…
…o amintire din liceu cu multa ameteala si de fiecare data imi amintesc cu drag de aceasta intamplare….
amintiri peste amintiri….e greu de ales avand in vedere ca nu a trecut mult
de la terminarea liceului.chiuleam din simplu fapt ca eram printre putinii care indrazneau sa faca asta dar nu de la orele de mate, ci de la cele de limba rusa (profil filologie-limbi straine). era o zi de primavara pe sfarsite, cand nu prea iti vine sa stai in banca ta, asa ca ne-am hotarat vreo 5 colegi sa iesim la iarba verde, dar nu oriunde ci in mijlocul somesului: era pe langa sala sporturilor o insulita in mijlocul apei. cu chiu cu vai am ajuns pe ea, a fost mult mai interesant la intoarcere, parca crescuse apa, un coleg mai bine facut ne-a trecut pe fete in spate, bine ca eram doar 2, baietii s-au descurcat mai greu. oricum ne-am facut fleasca, dar a fost o chiuleala tare faina.